arta de a fi..... parinte

      Sunt atat de multe de spus , incat nici nu stiu cum sa incep. Nu vreau o privire stiintifica, nu vreau psihologie. Fiecare persoana umana e un material aparte pe care l modeleaza cei de langa el, faptele prin care trece , viata. Copilul? primul factor care l formeaza sunt parintii lui. Dar...stim sa fim parinti? Nu ne invata nimeni, nu ne sunt utile nici cartile , nu e o scoala pentru asta....si stiu ce spun.Copilul tau e unicat ca fiecare fiinta, la fel cum amprentele sunt unicate.Nu in bine, nu in rau.      Cand esti sigur ca ai procedat bine? Cat de mult incerci sa i schimbi "eu-l", cat de mult te bagi in sufletul lui? cata libertate ii lasi?stii sau accepti sa ti ceri scuze de la el cand gresesti?sau nu gresesti niciodata?         Oricum vei cere pareri, desi vei face asa cum simti ca e bine! Am discutat si eu cu un parinte.Din vorba in vorba , am relatat ca in acea dimineata imi cerusem scuze de la copil. Comisesem o greseala. M a uimit reactia acestui parinte. Sec mi a spus ca asa ceva nu se face. Parintii nu gresesc nici daca o fac, copiii nu au dreptul sa i judece atat timp cat stau la masa lor si implicit scuzele nu intra in discutie.             Parerea mea? Copilul e rodul dragostei si cere si da multa iubire. dar asta nu l va impiedica sa judece.  Cum ar putea sa si ceara voie sa o faca?Si daca eu nu sunt un exemplu, el va sti vreodata sa si ceara scuze?Si apoi , consider ca "pentru tine fac tot ce fac, pentru tine ma zbat, pentru tine ......" sunt vorbe si atat.Si noi traim si incercam sa fie bine.Si noi avem dorinte.doar ca ...dorintele lor primeaza!